Alterarea functiei tiroidiene este asociata cu cantitatea de fluor consumata intr-o zi. Aceasta cantitate variaza intre 0.05 - 1 mg fluor/kg/corp/zi sau 0.03 mg/kg/day, cu deficit de iod. Prevalenta crescuta a gusei (< 20 procente), este asociata cu aportul de fluorura de 0.07 - 0.13 mg/kg/zi sau 0.01 mg/kg/zi cu deficit de iod.

Pentru un adult de 70 kg, asta inseamna ca 3.5 mg de fluor pe zi ( sau 0.7 mg de fluor pe zi cu deficit de iod ) ar putea duce la disfunctie tiroidiana. Cea mai recenta analiza in acest sens facuta de Agentia de Protectie a Mediului din USA estimeaza ca un adult american consuma aproape 3 mg de fluor pe zi iar unii consuma chiar 6 mg de fluor pe zi sau mai mult. La fel de alarmante sunt si dozele consumate de copii. Pentru un copil de 14 kg, aportul de fluor mai mare de 0.7 mg pe zi ( sau 0.14 mg cu deficit de iod ) pune copilul la risc pentru disfunctii endocrine. Agentia de Protectie a Mediului din USA ( 2010 ), estimeaza ca, copiii intre 1 - 3 ani care consuma peste 1.5 mg fluor pe zi pot determina alterarea functiei tiroidiene chiar si cu un aport adecvat de iod. Aceste expuneri cronice ar putea avea efecte profunde de-a lungul vietii in ceea ce priveste dezvoltarea intelectuala, sociala, fizica, sexuala si de ansamblu al copiilor. Numeroase studii au gasit legaturi intre niveluri scazute pana la moderate de fluor si un IQ redus la copii. Chiar si nivelurile de fluorura de mai putin de 1.0 mg au fost asociate cu IQ redus si frecventa crescuta a hipotiroidismului la copii care se confrunta cu deficit de iod.

Sursa : 

 EPA (U.S. Environmental Protection Agency). 2010. Fluoride: Exposure and Relative Source Contribution Analysis. Health and Ecological Criteria Division. Office of Water. Washington, D.C.